close

Utilizare & Copyright

Modul de utilizare a acestui site este guvernat de legi, reguli si conditii asa cum se stipuleaza mai jos. Prin emiterea de comenzi, cumpararea sau utilizarea de imagini de pe acest site se presupune ca acceptati termenii de utilizare.

SC CAMERA mm SRL isi asuma angajamentul fata de utilizatori ca informatiile obtinute prin exploatarea acestui site nu vor fi facute publice si nu vor face obiectul niciunei tranzactii de date cu terti.

Modul de utilizare a imaginilor de stock de catre utilizator se va face cu respectarea Legii nr.8/1996 privind drepturile de autor, sau a legilor similare din tarile de origine ale cumparatorilor.

Agentiile de publicitate, editurile, editorii si designerii individuali pot folosi fotografiile din sectiunea stoc a sitului pentru crearea de grafica sau layouturi destinate unor terti numai folosind imagini insemnate cu watermark. Acestea nu sunt purtatoare de onorariu atat timp cat sunt folosite ca suport de oferta pentru acestia.

Folosirea imaginilor fotografice din sectiunea stock se face numai pe baza unui contract de cesiune a drepturilor de utilizare semnat intre SC CAMERA mm SRL si beneficiar pe baza ofertei generale de pret si a modului de utilizare a fotografiilor.

Nici o imagine, nici o parte a sitului, sau garfica ce apartine sitului nu poate fi copiata, modificata, republicata sau utilizata in orice alt mod decat cu acordul expres al proprietarului.

Toate imaginile, fotografii sau grafica, cat si conceptul acestui site sunt proprietatea SC CAMERA mm SRL.
Copyright
 
 
Mihai Moiceanu - photography
 
 

Home Facebook Workshop-uri si Phototour-uri Mass-media Contact Link-uri     


Colectii

Expozitii

Vernisaje

Editorial

Biografie

Romania

Germania

Muntii Alpi

Patagonia

Himalaya

Europa

Cuvinte cheie

FAQ

Comanda ta

Produse

Wallpaper

Conditii de livrare

Cos de cumparaturi

Foto comerciala

Calendare

Tipar

Coperti CD/DVD

Web design

      Membru:

ECO Romania


Citeste alt articol  

Jocul cu lumina

publicat: aprilie 2007 in CHIP Foto&Video

Masurarea luminii care cade pe subiect a fost inca de la inceputurile fotografiei o problema invaluita in mister. Fotografii vremii acumulau un nivel de experienta care le permitea sa stabileasca expunere din analiza situatiei meteo. Pe deasupra latitudinea de expunere (marja de eroare) era destul de mare, timpii de expunere variind in secolul al XIX la nivel de minute mai apoi secunde. Deabea odata cu descoperirea emulsiilor sensibile timpii de expunere au ajuns la ordinul zecimilor si sutimilor de secunda. Pe de alta parte calitatea optica a obiectivelor impunea folosirea unei diafragme cat mai inchise pentru evitarea aberatiilor. Mai apoi Ansel Adams a pus la punct vestitul "sistem al zonelor" impartind nivelurile de iluminare intalnite in mod normal in natura in zece zone pornind de la lumina maxima dintr-o zi insorita pana la lumina naturala dintr-o camera bine iluminata. Observati ca totul se bazeaza pe o oarecare aproximare. Ca sa sporesc si mai mult confuzia am sa spun ca ochiul uman are o putere de adaptare superioara oricarui sistem de reproducere a imaginii in asa fel ca absolut totul devine relativ. Ochiul, comandat de creier se adapteaza rapid la orice schimbare de lumina atat cantitativ cat si calitativ asa ca nu vom putea sa evaluam in nici un fel cantitatea de lumina si astfel sa gasim expunerea corecta. Pana la aparitia instrumentelor de masura a nivelului de iluminare, tabele cu situatii de iluminare si expunerile aferente au fost singurele ajutoare ale fotografului. Odata cu aparitia exponometrelor cu seleniu (dispozitive separate de aparatul fotografic) aceasta masurare a devenit cat de cat precisa (seleniul isi pierde proprietatile fotoelectrice in timp). Descoperirea elementelor fotoelectrice cu sulfura de cadmiu a dus la miniaturizarea echipamentelor si posibilitatea introducerii acestora in aparatele fotografice astfel ca masurarea expunerii sa devina automata. O cale lunga de peste un secol si jumatate.
In epoca digitala masurarea luminii se face in timp real insa aparatura incorporata in camera foto nu poate masura decat lumina reflectata de subiect. Daca subiectul este mai inchis acesta va reflecta mai putina lumina - simplificand: va fi mai negru. La fel in situatia celor care vor reflecta mai multa lumina: va fi mai alb. Echipamentele de masura de pe camere sunt calibrate pentru a masura o valoare intermediara intre obiectele cele mai stralucitoare si cele mai intunecate din cadru, facand o medie si aceea este expunerea corecta. Dar aceste dispozitive sunt usor de "pacalit" de situatii de tipul pisica neagra pe carbuni sau pisica alba pe zapada. Camera nu "stie" sa deosebeasca subiectele si sa actioneze in conformitate facand corectii de expunere, asa ca in ambele cazuri imaginile vor fi expuse egal adica vor aparea gri. Daca vrem ca totusi pisica alba sa fie alba ca si zapada trebuie sa aplicam o corectie a expunerii cu aproximativ 2 trepte in plus (exponometru tinde sa reduca expunerea).
N-as putea spune ca a fost o alegere tocmai grozava dormitul la cabana. Cred ca in sacul de dormit, langa lac, as fi fost mai castigat. De altfel dupa doua saptamani reteta s-a dovedit a fi de succes la baza Matterhornului. Acum insa, la ora 5 si jumatate dimineata, langa Lac Blanc, in Alpii Chamonixului, abia daca se intrezareau cateva stele pe cer. De fiecare data cand urc pe munte sa astept rasaritul am o strangere de inima dimineata. Oare am noroc de un rasarit frumos. Asta nu inseamna sa fie senin. Ba din contra, e chiar mult mai spectaculos sa fie nori. Totul e ca la rasarit sa fie o geana de cer senin pe unde lumina soarelui sa navaleasca in peisaj. E posibil ca totul sa dureze foarte putin, un minut sau doua. A fi pregatit inseamna sa-ti alegi dinainte cateva locuri de statie sa alegi compozitia, si in fine sa stabilesti parametrii de expunere... Cerul incepe sa se lumineze si norocul imi surade: nici un nor pe linia orizontului insa deasupra lui exact formatiunile care vor prinde culoare inainte cu cateva minute de rasarit. Norii se coloreaza in rosu sangeriu ca apoi sa urmeze lina transformare catre portocaliu si in lumina aurie a rasaritului. Pe sub nori razele soarelui deseneaza peisajul cu o lumina razanta sculpturala. Deja imi stabilisem cateva compozitii si locuri de statie in jurul lacului asa ca am actionat repede si in cele cateva minute cat a durat lumina buna am reusit sa trag o serie de fotografii. Dupa nici 5 minute totul s-a terminat. Soarele a intrat dupa o perdea de nori, lumina a devenit deodata plata, buna de orice altceva numai de peisaj nu. Prima grija a fost sa-mi verific fotografiile sa vad daca expunerea a fost corecta, daca nu am parti "arse" in cadru.
Chiar daca evoluam intr-o lume a aparatelor digitale in care vizualizarea fotografiilor se face pe loc, intotdeauna vom analiza imaginea expusa numai dupa ce am facut-o, pe monitorul camerei. Aceasta se aplica si in cazul aparatelor bridge cu vizualizare continua a imaginii. Fotografia finala difera un pic fata de previzualizare. De aceea o buna interpretare a luminii si stabilirea expunerii corecte e o practica care se dobandeste in timp. Adaugati la aceasta si cateva cunostiinte teoretice si procentul de fotografii prost expuse va scade.
Daca am folosi un exponometru care masoara lumina incidenta (masoara fluxul de lumina) care cade pe subiect si aceasta este transformata in valori ale expunerii vom obtine intotdeuna o expunere corecta. Aceasta deoarece in ecuatie intra numai lumina care cade pe subiect pe cand in cazul camerelor cu masurare automata acestea masoara lumina reflectata de subiect. De aici si denumirile celor doua tipuri de masuratori: a luminii incidente sau a luminii reflectate. Exponometrele separate de camere (sunt folosite in special de profesionisti) pot masura lumina incidenta si sunt usor de recunoscut caci pe senzor este aplicat un ecran de difuzie alb, de forma semisferica, asemanatoare unei jumatati de minge de ping pong.
Numai descifrarea mecanismului de masura nu este suficient pentru o expunere corecta. Mai trebuie de stiut ca senzorii nu sunt capabili sa expuna pe toata scala de 10 nivele de stralucire. O camera digitala are capacitaea de expunere pe aproximativ 4-5 nivele de stralucire. Aceasta se numeste latitudinea de expunere. Daca subiectul are contraste foarte mari atunci va trebui sa sacrificam o parte a detaliilor in favoarea altora. In fotografia de peisaj se prefera sacrificarea umbrelor in favoarea redarii corecte a detaliilor din lumina. Pe o fotografie, negrul adanc are valoare compozitionala mai mare decat albul "spart" fara detalii.
Ce n-ar fi dat generatia de acum 20 de ani sa poata face analiza imaginilor pe loc imediat dupa fotografiere. Acest avantaj trebuie exploatat pentru ca multe greseli pot fi indreptate pe loc. Ajunsi acasa e prea tarziu sa mai facem ceva. Acum mai bine de 5 ani, inainte de a face pasul definitiv catre digital consumam de trei ori mai multa pelicula dia decat era nevoie pentru a fi sigur ca din cele trei cadre expuse diferit unul va fi perfect. Bracketing-ul era definitoriu pentru munca profesionistului. Acum analiza histogramei imediat dupa fotografie (la camerele bridge sau compacte analiza se face "live") reduce catitate de cadre "de aruncat" din motive tehnice. O histograma corecta (care nu este tangenta la nici una din margini) este certitudinea unei fotografii corect expuse.
Jocul cu lumina
Jocul cu lumina
Jocul cu lumina
Jocul cu lumina
Jocul cu lumina
 
 
 
 Home Facebook Workshop-uri si Phototour-uri Mass-media Contact Link-uri
 Copyright @ 2009 CAMERAmm   Made by Sik